Monday, July 17, 2017

”INFINITATEA IUBIRII” 
scrisa de Anca Mihaela Bruma

RECENZIE
scrisa de Liliana Liciu



FEB 26 - 2017





Dragostea, dincolo de capacitatea limbajului ori a condeiului
Chintesență a vieții, iubirea, acest sentiment complex, care a căpătat diferite interpretări, conotații, în viziunea filozofilor, psihologilor, a biologilor, ori în literatură, depășește limita realității perceptibile, drumul ei nefiind deloc neted. Privită ca o forță implacabilă, respectiv ca pe cea mai mare forță a omenirii, dragostea guvernează, rânduieşte, este învățătură, nu silnicie.
Pentru poeta Anca Mihaela Brumă, dragostea este poezia supremă, contopirea cu toate fibrele sufletului, este sentimentul divin care îţi dă putere de a crea ceva nou în tine, expunând într-un mod inedit viziunea sa asupra iubirii, prin temele existenţiale majore, caracteristice stilului ei inconfundabil.

Ne aflăm în faţa unei scriituri atipice, care depăşeşte toate tiparele cu care ochiul lectorului este obişnuit, lirismul fiind modelat de stilul său ludic şi renăscut din complexitatea limbajului poetic.
Autoarea se autodefinește: ,,eu nu sunt o trecătoare obișnuită (Adevăruri virtuale), ca apoi, în Sagacitate gnostică (poem ce poate fi considerat Ars Poetica) să vină cu surprinzătoare autodefiniții:

,,M-am perpetuat prin frunzele caniculare de portocal.”
,,Sunt cel care caută / găsirea gnozei /din Numele meu!”
,,Sunt sunetul fără spatiu / prins într-un substativ fără margini”
,,Eu sunt Sinele, /manifestare multiplă a multitudinilor”
şi încheie într-un mod absolut apoteotic:
Existenta-Ying, Realitatea-yang!

Ying și Yang, două concepte religioase care își au originea în filosofia și metafizica chineză, două forțe primordiale și complementare ce compun Universul! Ying, elementul ce corespunde nopții și Yang, elementul luminos ce corespunde zilei, reprezintă explicația adevărată a schimbărilor Universului, pe plan uman și pe cel al fenomenelor naturii și această dualitate ne arată principiile ireductibile, eterogene, fie că sunt în conflict, fie că sunt complementare.

O altă temă tratată cu perspicacitate și sensibilitate de poetă este acea energie Chi- puterea nebănuită a minții, care ne ține în viață- forța supremă, Chi fiind fluxul de energie pe care chinezii l-au descoperit și folosit pentru vindecarea trupească și sufletească…Tărâmul iubirii, cu echinocții, solstițiu, sentimente ,,făcute vizibile prin respiratii /si puterea Chi.”, cunoscutul și necunoscutul, sacrul și profanul, toate la un loc ne purifică, ne înalță distrug ura şi egoismul care devastează planeta.

În versurile autoarei, lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp și spațiu, infinit de variată în ce privește formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei, într-un cuvînt Universul ,,se împiedică /în proprii fotoni…”

Neptun, zeul mării, Jupiter, divinitatea supremă, stăpânul zeilor și al oamenilor, zeu al cerului, Venus, zeița frumuseții, toate aceste elemente reprezintă un punct de sprijin al omenirii, dar mai ales al creatoarei, pentru care dragostea nu are granite, nu are nici o limită, nu există Polul Nord, iar ea, poeta, dansează ,,cu picioare de druizi”, diferite arii- adevărate protpourri, sub protecția epifanilor-imaginea magilor fiind adevărate revelații a unei lumi nevăzute. Muzica se identifică cu poezia, iar lirismul, abstractul, negrăitul, ritmul, fac front comun, într-un mariaj prefect, vorbesc sufletului omenesc despre sublimul din existenţă, despre armonia ce guvernează lumea, armonie care se găsește în proximitatea spațiului contigent ființei noastre.

Apoi, puntea creată de Anca Mihaela Brumă, între poezie și pictură (anotimpul isi picteaza cuvintele / asemeni unui final grandios) cu o extremă precizie remarcată prin incomparabila esențializare a versului, este și ea o punte de legătură în care dragostea, infinitatea ei mai precis, face și de această dată ca mariajul să fie o unitate imuabilă, iar autoarea poate respira liniștită: ,,zăresc din nou tabloul zugrăvit de noi.”

Poezia ei, un adevărat templu în care se înalță rugăciunea (“templul meu plin de cuvinte / încă transportă o albă litanie uitată demult”) te atinge pe pelicula sensibilitații, te face să mediatizezi, să problematizezi, condeiul care-i certifică meşteşugul poetic, concentrându-se pe temele de ordin general, dar mai ales filosofic.

POETA frapează, sfidează, inventează, provoacă, încalcă toate regulile, fără să-i pese, dar în același timp, fără să deranjeze ori să creeze disconfort cititorului, dimpotrivă, fiind ca un prim dirijor într-o orchestră, clasând-o ca pe o valoare incontestabilă a literaturii.

Liciu Liliana - Liga Scriitorilor Români




No comments:

Post a Comment