Saturday, September 2, 2017

Duane's PoeTree: Anca Mihaela Bruma writes & recites

Duane's PoeTree: Anca Mihaela Bruma writes & recites: Starring  Roberta Di Laura Nigel Robinson - electric piano, strings and clock effects Juan Jose Garcia - drums Francesco Mega -...

Setu �� सेतु: Poems by Anca Mihaela Bruma

Setu �� सेतु: Poems by Anca Mihaela Bruma: Anca Mihaela Bruma Elegy of Good Bye... I multiply your five letters and ended it in a sentence... I sniffed each Day so... hours...

Monday, July 17, 2017

”INFINITATEA IUBIRII” 
scrisa de Anca Mihaela Bruma

RECENZIE
scrisa de Liliana Liciu



FEB 26 - 2017





Dragostea, dincolo de capacitatea limbajului ori a condeiului
Chintesență a vieții, iubirea, acest sentiment complex, care a căpătat diferite interpretări, conotații, în viziunea filozofilor, psihologilor, a biologilor, ori în literatură, depășește limita realității perceptibile, drumul ei nefiind deloc neted. Privită ca o forță implacabilă, respectiv ca pe cea mai mare forță a omenirii, dragostea guvernează, rânduieşte, este învățătură, nu silnicie.
Pentru poeta Anca Mihaela Brumă, dragostea este poezia supremă, contopirea cu toate fibrele sufletului, este sentimentul divin care îţi dă putere de a crea ceva nou în tine, expunând într-un mod inedit viziunea sa asupra iubirii, prin temele existenţiale majore, caracteristice stilului ei inconfundabil.

Ne aflăm în faţa unei scriituri atipice, care depăşeşte toate tiparele cu care ochiul lectorului este obişnuit, lirismul fiind modelat de stilul său ludic şi renăscut din complexitatea limbajului poetic.
Autoarea se autodefinește: ,,eu nu sunt o trecătoare obișnuită (Adevăruri virtuale), ca apoi, în Sagacitate gnostică (poem ce poate fi considerat Ars Poetica) să vină cu surprinzătoare autodefiniții:

,,M-am perpetuat prin frunzele caniculare de portocal.”
,,Sunt cel care caută / găsirea gnozei /din Numele meu!”
,,Sunt sunetul fără spatiu / prins într-un substativ fără margini”
,,Eu sunt Sinele, /manifestare multiplă a multitudinilor”
şi încheie într-un mod absolut apoteotic:
Existenta-Ying, Realitatea-yang!

Ying și Yang, două concepte religioase care își au originea în filosofia și metafizica chineză, două forțe primordiale și complementare ce compun Universul! Ying, elementul ce corespunde nopții și Yang, elementul luminos ce corespunde zilei, reprezintă explicația adevărată a schimbărilor Universului, pe plan uman și pe cel al fenomenelor naturii și această dualitate ne arată principiile ireductibile, eterogene, fie că sunt în conflict, fie că sunt complementare.

O altă temă tratată cu perspicacitate și sensibilitate de poetă este acea energie Chi- puterea nebănuită a minții, care ne ține în viață- forța supremă, Chi fiind fluxul de energie pe care chinezii l-au descoperit și folosit pentru vindecarea trupească și sufletească…Tărâmul iubirii, cu echinocții, solstițiu, sentimente ,,făcute vizibile prin respiratii /si puterea Chi.”, cunoscutul și necunoscutul, sacrul și profanul, toate la un loc ne purifică, ne înalță distrug ura şi egoismul care devastează planeta.

În versurile autoarei, lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp și spațiu, infinit de variată în ce privește formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei, într-un cuvînt Universul ,,se împiedică /în proprii fotoni…”

Neptun, zeul mării, Jupiter, divinitatea supremă, stăpânul zeilor și al oamenilor, zeu al cerului, Venus, zeița frumuseții, toate aceste elemente reprezintă un punct de sprijin al omenirii, dar mai ales al creatoarei, pentru care dragostea nu are granite, nu are nici o limită, nu există Polul Nord, iar ea, poeta, dansează ,,cu picioare de druizi”, diferite arii- adevărate protpourri, sub protecția epifanilor-imaginea magilor fiind adevărate revelații a unei lumi nevăzute. Muzica se identifică cu poezia, iar lirismul, abstractul, negrăitul, ritmul, fac front comun, într-un mariaj prefect, vorbesc sufletului omenesc despre sublimul din existenţă, despre armonia ce guvernează lumea, armonie care se găsește în proximitatea spațiului contigent ființei noastre.

Apoi, puntea creată de Anca Mihaela Brumă, între poezie și pictură (anotimpul isi picteaza cuvintele / asemeni unui final grandios) cu o extremă precizie remarcată prin incomparabila esențializare a versului, este și ea o punte de legătură în care dragostea, infinitatea ei mai precis, face și de această dată ca mariajul să fie o unitate imuabilă, iar autoarea poate respira liniștită: ,,zăresc din nou tabloul zugrăvit de noi.”

Poezia ei, un adevărat templu în care se înalță rugăciunea (“templul meu plin de cuvinte / încă transportă o albă litanie uitată demult”) te atinge pe pelicula sensibilitații, te face să mediatizezi, să problematizezi, condeiul care-i certifică meşteşugul poetic, concentrându-se pe temele de ordin general, dar mai ales filosofic.

POETA frapează, sfidează, inventează, provoacă, încalcă toate regulile, fără să-i pese, dar în același timp, fără să deranjeze ori să creeze disconfort cititorului, dimpotrivă, fiind ca un prim dirijor într-o orchestră, clasând-o ca pe o valoare incontestabilă a literaturii.

Liciu Liliana - Liga Scriitorilor Români




Sunday, February 19, 2017

"L'INFINITUDINE DELL' AMORE" 

LA PRESENTAZIONE DEL LIBRO 

Scritto da Anca Mihaela Bruma








"L'Infinitudine dell'Amore" è un'opera che diventa un evento artistico. Per la prima volta in Italia, di un tour mondiale, l'artista Anca Mihaela Bruma arriva in Puglia insieme ad altri poeti, scrittori e artisti. Direzione Artistica Massimiliano Raso

"L'INFINITUDINE DELL' AMORE" 

LA PRESENTAZIONE DI 

MASSIMILIANO RASO



L’associazione Culturale “ItaliArte” comunica che il 10 marzo 2017 presso l’Hotel Pineta in Ruvo di Puglia (BA), si svolgerà l’evento dal titolo “L'Infinitudine dell'Amore”. Si tratta della presentazione del nuovo libro di poesie di grande intensità emotiva scritto dalla poetessa di fama mondiale Anca Mihaela Bruma presentato per il pubblico italiano. Il libro è un viaggio affascinante nell’infinito mondo dell'amore, alla scoperta di universi paralleli, convinzioni cosmologiche, filosofie mistiche, attraverso la grande poesia d’autore di Anca. Un evento voluto e realizzato dall’Associazione Culturale “ItaliArte” dal presidente Francesco Ronzulli, dal vice presidente Giacinto de Palo, dai consiglieri Antonella Cordasco, Anna Sorice e Gigi Garofalo. Con il contributo di poeti internazionali, tra gli altri Melania Cristea, edito dalla casa editrice Liric Graph in Romania dell’editore Trandafir Simpetru, “L'Infinitudine dell'Amore” sarà presentato dalla giornalista Rai Laura Santarelli che introdurrà ospiti illustri, scrittori, poeti e artisti di fama mondiale con l’ausilio di due performer del LIS, lingua dei segni. Il lancio del libro prevede il reading poetico con intermezzi di danza e canto curati nella direzione artistica da Massimiliano Raso, Art Director dell’Associazione Culturale ItaliArte, che ha scelto per la manifestazione culturale la danzatrice classica Roberta Di Laura, la danzatrice indiana Andreea Monalisa, il Soprano Camelia Ciobica che verrà dagli Emirati Arabi e i ballerini Gigi Garofalo e Antonella Cordasco. Fotografo ufficiale dell’evento è Walter Conte mentre le riprese in video sono affidate alla nostra WebTV.

Web link:






ItaliArte presenta 

l'evento culturale 

"L'INFINITUDINE DELL'AMORE"



L’associazione Culturale “ItaliArte” comunica che il 10 marzo 2017, ore 18.00, presso l’Hotel Pineta in Ruvo di Puglia (BA), si svolgerà l’evento dal titolo “L'Infinitudine dell'Amore”.
Si tratta della presentazione del nuovo libro di poesie di grande intensità emotiva scritto dalla poetessa di fama mondiale Anca Mihaela Bruma presentato per il pubblico italiano. Il libro è un viaggio affascinante nell’infinito mondo dell'amore, alla scoperta di universi paralleli, convinzioni cosmologiche, filosofie mistiche, attraverso la grande poesia d’autore di Anca.
Un evento voluto e realizzato dall’Associazione Culturale “ItaliArte” dal presidente Francesco Ronzulli, dal vice presidente Giacinto de Palo, dai consiglieri Antonella Cordasco, Anna Sorice e Gigi Garofalo. Con il contributo di poeti internazionali, tra gli altri Melania Cristea, edito dalla casa editrice Liric Graph in Romania dell’editore Trandafir Simpetru, L'Infinitudine dell'Amore” sarà presentato dalla giornalista Rai Laura Santarelli che introdurrà ospiti illustri, scrittori, poeti e artisti di fama mondiale con l’ausilio di due performer del LIS, lingua dei segni.
Il lancio del libro prevede il reading poetico con intermezzi di danza e canto curati nella direzione artistica da Massimiliano Raso, Art Director dell’Associazione Culturale ItaliArte, che ha scelto per la manifestazione culturale la danzatrice classica Roberta Di Laura, la danzatrice indiana Andreea Monalisa, il Soprano Camelia Ciobica che verrà dagli Emirati Arabi e i ballerini Gigi Garofalo e Antonella Cordasco. Fotografo ufficiale dell’evento è Walter Conte mentre le riprese in video sono affidate a Giovanni Maimone di www.tarastv.it.
Anca Mihaela Bruma (Romania)
Saggezza ad un livello sottile, filosofico, sin dall’adolescenza Anca è stata influenzata dalle correnti letterarie del romanticismo, realismo, simbolismo, avanguardia durante gli studi all’università di esistenzialismo sovra realismo e trascendentalismo. Vari poeti e scrittori hanno influenzato il suo sviluppo letterario tra cui: Dostojesky, Camus, Kafka, William Blake, Umberto Eco, Emily Bronte, Alfred Tennyson, Robert Browing, Ts Eliot, Platone, Henry Wergson, J P Sartre,Victor Hugo, Paul Verlen, Carl Jung, Immanuel Kant, Walfogan Goethe, Henry Tourou. Plurilaureata, due specializzazioni conseguite in Australia, Coach, MBA in Marketing, docente d’inglese, ha vissuto in Sudafrica ed oggi vive a Dubai. Mentalità internazionale, creatività spinta al massimo delle potenzialità, ha partecipato ai più importanti Festival in tutto il pianeta ed è stata l’unica poetessa a rappresentare l’Europa al 32° Congresso Mondiale della Poesia di Taiwan riscontrando un enorme successo sulla stampa e le tv di tutto il mondo.
M.R.

Web link:


MASSIMILIAMO RASO Art Direcor 
PRESENTA
L'INFINITUDINE DELL'AMORE
con ANCA MIHAELA BRUMA poetessa, 
MELANIA CRISTEA poetessa, 
ROBERTA DI LAURA danzatrice classica, 
ANDREEA MONALISA danzatrice indiana e coreografa
L'Infinitudine dell'Amore è un libro di grande intensità emotiva e poetica scritto da Anca Mihaela Bruma presentato per il pubblico italiano. Tradotto da Massimiliano Raso con il contributo di poeti internazionali quali Melania Cristea, edito da Graph Liric, è un viaggio affascinante all'interno del pensiero di ogni persona che ama la vita, l'amore, la bellezza d'animo.

Web link:
http://www.sanremobenessere.com/1/massimiliano_raso_1177175.html


Il 10 Marzo artisti e poeti Internazionali a Ruvo di Puglia per il lancio del nuovo libro di Anca Mihaela Bruma. Presenterà la serata la Regista Rai, interprete LIS LINGUA ITALIANA DEI SEGNI Laura Santarelli.



L'INFINiTUDINE DELL'AMORE. I PROTAGONISTI


Web link:






Andreea Monalisa Testimoniale all'Infinitudine dell'Amore scritto da Anca Mihaela Bruma


Web link:



ItaliArte  

Associazione Culturale




Web link:





Riconoscimenti in tutto il mondo, la sua poesia la sua arte e creatività è un punto di riferimento. Lei è Anca Mihaela Bruma, il 10 marzo a Ruvo di Puglia presenta il suo nuovo libro dal titolo "L'infinitudine dell'amore" in lingua italiana. Non perdete l'occasione di incontrarla.










Tre importanti poetesse che leggeranno in italiano le poesie tratte dal libro di Anca Mihaela Bruma durante l'evento "L'infinitudine dell'amore" il 10 marzo a Ruvo di Puglia: Iuliana Olariu Cristea Maria Melania Mariella Cuoccio 




L'infinitudine dell'Amore, 
l'evento 10 marzo, 
Ruvo di Puglia, Italia. 
Direzione Artistica:
 Massimiliano Raso 


Sunday, May 8, 2016

Being Poetry - written by Sheikha A.



Being Poetry


Poetry is transportation. Where many definitions have been and continue to be penned about explaining or stating what poetry is about, each one being substantial in its own, my idea of poetry is meditation. I started writing poetry from my teenage years, being heavily inspired by the classical poets like Byron, Gibran, Rumi, etc. leaning on the spiritual and philosophical hills of expressing, and the idea of finding a connection with the universe’s expanse with the current situations of my life always found me contriving towards greater or deeper meaning. Poetry is not meant to be dissected – even though, it is for various academic purposes, but as a personal stance, I prefer to live the verses like natural breathing. To leave the mysteries of a poet intact, without depriving the author of their secrets, poetry can be understood, embraced and adopted in its purest form which is to be simply read and accepted. The art of expression is free, whether poeming, painting, song writing, sculpting, collaging, crafting, etc. the basis remains one, and that is ‘discovery’. Allowing a creation to emerge from your mind and soul is a true release of energy. Most creations have found much criticism in being either positive or negative in its form, but if society does set barriers of expressions for reasons of curbing controversy or harmonizing ethics, and if we grant them for being correct in their enforcements, the beauty of an artist is in breaching those boundaries and attaining their expressive freedom through surreal, subtle, or even metaphysical forms.

Art is a vessel that can accommodate the bad, good, ugly, dark, evil, graceful, beautiful, and compassion all into one. It can hold each of those elements together in aesthetic cohesiveness whether fragmented, refined, coarse or absolute. A person should never stop expressing, even in non-artistic methods; one can create and build, the important aspect of it being in action. Dormancy can lead to several deaths of a single idea that can produce a sense of stoicism leading a person inwards into their own cyclones, which ultimately results in destruction. It can be argued that the most active minds could be the most destructive too, which is true, but there is always an immanent suppression of some kind towards or about some system that bred like a sore, never having found an outlet for releasing.

Creative expression is a study of psychology in itself. I have been able to comprehend many poems much better now including those that I studied during school years from having first understood character and behavioural sciences of conduct. Most times, we were asked to study into the background of classical poets in our education system to gain insight about their life and experiences which lead them to write what they wrote, and understand the social and political hardships that influenced their writing. The romantic poets of those eras, too, had some element of imbalance in their writing that extended beyond just the façade of separation culminating from unrequited love.

Every piece of expression, in any genre or form, has a hidden story – the unknown and the unknown-able regardless of the deepest meditation or thought we subject it too. Poetry, for me, in particular, has always been a telling of secrets without offering too many details. The metaphysics of it is in about being attuned to the allures and curiosities of the higher realms, and wanting to understand how our life can affect the whole, or vice versa. There is an undeniable coercion of self-discipline by and on oneself, to sit amid the whirlpool and increase the ratio of patience as the whirlpool rages from the harshest to mildest mode, eventually dying down like a mist settling on the ground around us whereupon we sit. It is in that short lived moment where the whirlpool takes a break before gathering dust into swirls is when we see the light or epiphany or truth or answer, or whatever it was we sought.

In my writing of poetry, I have oscillated between various styles of writing, becoming easily enamoured by words I read from emerging or established writers, looking at artworks or reading about people’s lifestyles, preferences, appropriations, tendencies or even opinions, and always wanting to find an association or a way to relate to be able to co-exist even in the massive or smallest of differences, and looking for a balance of respect that can run mutually, if not in acceptance of another’s culture or religious representations, but in understanding their way of life, is what every form of Arts should ideally be about.

Poetry is one form of arts that is most intricate because of its tool – which is words. A poem can actually fail if it doesn’t deliver its image or essence. The same could be applied to other forms as well, but poetry has a duty to submit. To be able to arouse, captivate, invoke and evoke all through written renditions, connotations, suppositions, presumptions and alterations, all of this using words. Words are studied, and in many cases worshipped. Words are like a mass of clay in a potter’s wheel. Through words births the written act and form of poetry.

My poems have dwelled on many subjects, but mostly a search for belonging, emancipations, spirituality and love – finding a connection between the latter two. Only recently, since the past year, that I began to wallow in the dark arts, and the evil that motivates people towards degeneration that I’ve written many poems trying to depict every possible side of it, and continue to discovering newer facets through watching real life cases and experiences. Of late, I realize I may be subconsciously mingling the dark with the nuances of love and spirituality because upon reflection, I tend to surprise myself with what I wrote. Poems that are written from meditation – driving to your centre, closing that sphere and banishing the outside from entering – are ones you truly write uninhibitedly. It is also difficult to achieve that sphere, but poetry is its ongoing process, one I am continually striving to attain.